Parfumurile au fascinat dintotdeauna, fiind considerate nu doar un lux necesar, ci si un simbol al civilizatiei, o arta ai carei maestri erau respectati si aproape temuti, fiind vazuti in Antichitate ca detinatori ai tainelor zeilor, iar mai apoi, in Evul Mediu, devenind nu doar parfumieri, ci si alchimisti si magi. Epoca moderna si contemporana ii transforma pe parfumieri in specialisti foarte cautati si “vanati” de marile case producatoare, un adevarat profesionist fiind foarte greu de pregatit si pastrat, intr-o lume in care concurenta este deosebit de puternica.
Fascinanta istorie a parfumurilor incepe, potrivit cercetatorilor, inca din preistorie. S-au gasit destule dovezi care sustin aceasta teorie, de la urme de uleiuri aromatice la vase care contineau esente extrase din plante si flori, asa ca se poate spune ca istoria parfumurilor este la fel de veche precum cea a umanitatii.
Mesopotamia
Inca din perioada culturii mesopotamiene, parfumurile, uleiurile, esentele incepusera sa fie folosite de cei mai multi, ca un simbol al nobletii, dar si din pura placere. In bogata “biblioteca” lasata de sumerieni cercetatorii au descifrat si un numar impresionant de retete pentru obtinerea uleiurilor si parfumurilor, alte insemnari relatand rolul jucat de acestea in ceremonialuri, dar si in viata de zi cu zi. Parfumurile ajunsese sa fie folosite zilnic, devenind pentru civilizatiile rivale un simbol al dezvoltarii si evolutiei Mesopotamiei, si existau se pare adevarati maestri, care isi vindeau creatiile placut mirositoare pentru preturi pe masura.
Descoperirile arheologice au aratat ca in momentul de maxima ascensiune a civilizatiei mesopotamiene in aceasta regiune se dezvoltase o adevarata industrie cosmetica, iar izvoarele scrise sunt astazi o sursa de informare de prima mana. Datorita celebrelor tablite putem afla, de exemplu, ca regina sumeriana Schubab folosea cosmetice si parfumuri, in mormantul ei fiind gasite un mic ibric pentru turnat esente si un borcan, cu filigran din aur, in care se tinea vopseaua pentru buze. Nici literatura sumeriana nu duce lipsa de referinte la parfumuri si uleiuri aromate, cea mai cunoscuta scriere ramanand celebra epopee a lui Ghilgamesh.
Egipt
Ulterior, arta parfumurilor avea sa fie transmisa si Egiptului, primele marturii istorice datand din jurul anului 100 IdHr. Esentele si parfumurile erau folosite si aici preponderent in ritualurile religioase si in ceremoniile funerare. Cand mai tarziu in Egipt a fost inventata sticla, avea sa fie folosita si pentru realizarea primelor recipiente pentru parfumuri. Aceasta moda a fost ulterior “exportata” si in Grecia, unde varietatea recipientelor, din teracota si sticla, a crescut rapid, pe masura ce farmecul parfumurilor cucerea noi civilizatii. In Egiptul Antic s-a dezvoltat una dintre cele mai impresionante industrii cosmetice din acele vremuri, iar parfumurile jucau un rol esential.
Viata in Egipt, dincolo de devotiunea religioasa, era calma, linistita si foarte vesela, in buna parte datorita regiunii fertile. Iar cosmeticele si parfumurile jucau un rol important in viata religioasa si in cea profana. Maestrii acestor arte erau preotii templelor, care isi aveau laboratoarele instalate acolo, de unde doritorii puteau cumpara parfumuri, uleiuri si esente. Multi le aduceau ca ofranda zeilor, altii le foloseau pentru placerea lor sau le dadeau drept plata ori daruri.
Israel
Asa cum se poate vedea din paginile Vechiului Testament, in Israel parfumurile si uleiurile au ajuns ca importuri din partea egiptenilor, deja devenita o marfa foarte populara si cautata, bine platita. Atat de pretioasa, incat potrivit Bibliei Iosif, fiul lui Iacob, a fost vandut de fratii sai unor negustori de esente, care au plecat din Galaad, Palestina, spre Egipt. Parfumurile si esentele aromate sunt mentionate foarte des in Vechiul Testament, demonstrand cat de pretioase erau acestea pentru evrei. Potrivit cercetarilor, se pare ca israelitii, desi erau pastori si cultivatori, au deprins secretele fabricarii parfumurilor de la preotii egipteni. In vremea lui Moise, dupa ce acesta a primit Tablele Legii,s-a facut un parfum special pentru ceremoniile religioase, interzis oricui in afara de preoti. Nici in Noul Testament nu lipsesc referintele la parfumuri, pentru a aminti doar scena in care Maria, sora lui Lazar, unge cu mir picioarele Mantuitorului sau cea in care trupul Lui este uns, potrivit ritualurilor de ingropaciune ale vremii. O alta scena este cea in care cei trei Magi de la Rasarit ii aduc Pruncului tamaie, smirna si aur.
Grecia
Un rol major in istoria parfumurilor a fost jucat de Grecia, unde idealurile frumusetii, armoniei, proportiei si echilibrului aveau un rol fundamental nu doar in arta, ci si in viata de zi cu zi. Ca atare nu a fost pentru nimeni o surpriza ca parfumurile si uleiurile sa fie preferatele celor care le atribuiau o origine divina, ca cele care scot in evidenta frumusetea naturala. Potrivit lui Homer, chiar zeii Olympului i-au invatat pe oameni secretele fabricarii si folosirii parfumurilor, iar in numeroase scene ale mitologiei grecesti parfumurile, aromele, esentele sunt prezente sau create de zeite, nimfe si alte personaje.
Potrivit acestor legende, trandafirul era initial o floare alba si fara parfum, inainte ca Venus sa se intepe intr-un spin, sangele zeitei dandu-i culoarea. Cupidon, fascinat de frumusetea noii flori, a sarutat-o, dandu-i parfumul pe care il are si astazi. Dar dincolo de mitologie, in Grecia s-a dezvoltat repede o adevarata industrie, mai ales in Creta si in colonii, dar si in alte orase mediteraneene, la inceput parfumierii fiind veniti din intreaga lume. In scurt timp au aparut si primii maestrii eleni, care aveau atelierele in orasele grecesti, vanzandu-si marfa pe strada, in agora sau in pietele publice, ori mergand de la o casa la alta. Multi erau foarte cunoscuti si apreciati, mai ales cei care inventasera noi retete de parfumuri.
Roma
Din Grecia, intr-o fireasca evolutie, parfumurile au ajuns si la Roma, in perioada Republicii. Se spune ca primii barbieri si parfumieri au ajuns la Roma venind dintr-o colonie elena, din sudul Italiei. La inceput Roma era departe de stralucirea de mai tarziu, fiind o asezare saracacioasa si lipsita de aparare, locuita mai mult de pastori si agricultori, care erau nevoiti in acelasi timp sa se apere de repetatele atacuri ale triburilor si vecinilor. Abia mai tarziu victoriile militare surprinzatoare si mai ales relatia cu etruscii si grecii vor schimba radical viata romanilor, care au dat nastere unuia dintre marile imperii ale lumii, care domina jumatate din lumea cunoscuta. Roma insasi devenise un oras bogat si prosper, un simbol absolut al civilizatiei si puterii, dar si un oras in care luxul, eleganta si frumusetea erau la mare pret. Iar parfumurile nu puteau lipsi, iar treptat aceasta “moda” s-a extins pana la granitele imperiului, consumul crescand foarte mult, in timp ce parfumierii abia mai faceau fata cererii.
Daca in trecut parfumurile si celelalte produse cosmetice erau rezervate doar nobililor, ulterior pretul va scadea atat de mult incat au devenit accesibile practic tuturor. Insa in scurt timp parfumurile au inceput sa fie folosite nu doar pentru uz personal, dar si in cadrul ceremoniilor, pentru a improspata aerul in palate, teatre, au fost adaugate chiar vinurilor si chiar pentru parfumarea animalelor. In cadrul ceremoniilor religioase numarul si varietatea parfumurilor erau impresionante.
Islam
Spre rasarit Imperiul Bizantin era marele continuator al gloriei Rome, dar intre altele a preluat de la gloriosul imperiu si moda parfumurilor. Dar in loc de a folosi pur si simplu miresmele si aromele, Islamul a transformat aceasta moda intr-o arta impresionanta si ulterior intr-o industrie, care depasea tot ce se mai facuse pana atunci. Avand acces mai usor si mai ieftin la materiile prime necesare, inclusiv florile si mirodeniile rare, precum si o forta de munca specializata, cu numerosi parfumieri care au invatat repede tainele acestei arte, lumea islamica s-a dovedit un producator redutabil. In scurt timp, lumea nu mai vorbea de aromele si miresmele create in imperiul roman, ci de parfumurile vrajite ale arabilor.
Chiar daca astazi din vechile paduri si gradini au mai ramas doar deserturi infricosatoare, atunci mirodeniile si plantele diverse faceau din tinuturile arabe un taram al parfumurilor. De aici caravanele duceau parfumurile, uleiurile, apa de trandafiri, mirodeniile scumpe si condimentele pe coastele Mediteranei, si niciodata nu se intampla ca numeroasele camile sa ramana incarcate de marfuri.
Incepand din secolul VII arta parfumurilor capatase pentru mahomedani si o puternica incarcatura religioasa, iar un drept-credincios nu isi putea imagina viata fara parfumuri. Chiar si in Coran paradisul promis celor credinciosi era o gradina parfumata, cu rauri, arbori si gradini de vis, scaldate in miresme.
Parfumierii arabi au stiut cum sa puna in valoare experienta inaintasilor si au creat numeroase retete ce au rezistat timp de secole, precum si noi tehnici de extragere a pretioaselor arome. Se pare ca au fost si primii care au combinat parfumurile vechi si noi cu alcool, sunt cei care au creat apa de trandafiri si parfumul de mosc, oferind lumii intregi o noua era in istoria parfumului.
Renasterea
Iar istoria acestuia avea sa continue in perioada renascentista, cand Venetia si Florenta, centre culturale, militare si economice de prim rang, au devenit si noile capitale ale industriei parfumului. Formulele si retetele vechi, adunate din toata lumea sau reinventate si imbunatatite au facut ca moda parfumului sa revina in forta in Europa. Nobilii de atunci, ca si cei din trecut, nu ar fi putut sa isi imagineze viata fara aceste delicate arome, iar cei din familia Medici erau renumiti pentru acesta. Cand Caterina de Medici, care avea o adevarata obsesie pentru parfum, a plecat in Franta pentru a se casatori cu Henri II, putini se asteptau ca o casatorie de convenienta sa deschida o noua pagina in evolutia parfumului. Printre cei care o insoteau, se numara si un parfumier renumit, ramas in istorie sub numele de Renato din Florenta, care a deschis primul magazin de gen la Paris. Chiar daca se spunea despre el ca este priceput atat la fabricarea parfumurilor cat si a otravurilor, s-a bucurat de succes si admiratie si Franta a dat nastere mai multor generatii de parfumieri de elita.
Franta
Devenind noul taram al parfumului, Franta a avut la inceput doar mici laboratoare ale parfumierilor, la Paris si in alte locuri, unde maestrii acestei arte aveau deja o lista de clienti, fiecare cu preferintele sale. Fiecare nobil sau negustor dorea un alt tip de parfum, iar parfumierii ajungeau sa aiba adevarate cataloage ale preferintelor. Treptat, moda folosirii parfumului s-a extins, iar regii Frantei, in special Ludovic XIV si Ludovic XV se numara si astazi printre cei mai “avizi” consumatori de parfumuri. Ceea ce se stie mai putin este ca parfumurile folosite din abundenta nu reuseau decat sa mascheze superficial cronica lipsa de igiena a nobililor, intr-o vreme in care se credea ca baile dese aduc ciuma si alte boli.
Aceasta “varsta de aur” a parfumurilor avea sa se termine odata cu Revolutia Franceza, cand practic aceasta importanta piata a fost paralizata. Considerate un moft al nobililor, dintre care multi ajunsesera sub taisul ghilotinei, parfumurile au fost practic interzise. A aparut insa un parfum purtand chiar numele de “Guillotines”, foarte la moda printre revolutionari, dar in scurt timp lucrurile aveau sa revina la normal.
Odata cu urcarea pe tron a lui Napoleon, un indragostit patimas de arome si esente, a inceput si un nou capitol in istoria parfumierilor francezi. In scurt timp acestia aveau sa evolueze de la statutul de mici manufacturieri la adevarati industriasi, punand bazele unei impresionante industrii, care de-a lungul timpului s-a remarcat prin dinamica deosebita.
Astazi industria parfumurilor este una dintre cele mai puternice, evoluand in permanenta, marcata de o puternica si dura concurenta intre producatori, cu o piata mereu in crestere si noi si noi formule inventate in fiecare an.
Parfumieri celebri : Yves Saint Laurent, Helena Rubinstein, Helene Rochas, Robert Ricci, Charles Revson, Francisco Rabaneda, Manolo Pertegaz, Antonio Puig, Dr N.G. Payot, Estee Lauder, Germaine Monteil, Yves Lavin, Jean Paul Guerlain, Hubert de Givenchy, Max Factor, Christian Dior, Gabrielle Chanel, Pierre Balmain.
